…destinul e ciudat, nu ştii ce îţi este rezervat. Visezi (acel vis important, impus de societate) când eşti mic, că doar asta poţi să faci la vârsta asta şi îţi este teamă să nu-l pierzi când creşti, pe parcurs se schimbă, trec anii şi se modifică încerci să ţi-l aminteşti, te străduieşti cu toată voinţa şi el parcă alunecă printre alte gânduri, îl uiţi… dar ceva ciudat se întâmplă, vine un an cu o toamnă ciudată şi ţi-l aminteşti, rămâi un moment pe gânduri şi râzi…
“tu ce vrei să te faci când creşti mare? “
