my place – oinc,oinc
Sunt la Furtuna, e pauză, sunt cam obosit, ziua a început oribil, spre final abia aşteptam să merg la teatru, simţeam un fior de fiecare dată când mă uitam la ceas, eram nerăbdător, doream ca timpul să se scurgă mult mai repede, să vină momentul, ora 19 şi să înceapă…
*post scris în pauza dintre scene.
Lipsă totală de a face ceva în zilele care am lipsit şi nu am scris numic pe blog, poate şi o lipsă totală de inspiraţie, parcă eram un robot pus pe o rutină, dar simt un nou început, o nouă vibraţie, o schimbare, că tot vroiam eu una, mă şi întrebam zilele trecut când va veni ea, e.. uite că a venit. Mâine seară mă duc la o piesă de teatru, Furtuna de Shakespeare, o am şi de citit, probabil mă voi apuca de ea după ce merg la teatru.
Colegii nu ţi alegi dar prietenii da, e bine când îţi dai seama cine îţi este prieteni şi cine nu, data viitoare poţi să nu-l mai ajuţi şi să-l laşi să se descurce, la fel o voi face şi eu, nu mi-am dat seama că este legea junglei la mine în clasă. Realizez abia acum cât de naiv am fost, m-am lăsat prins în “jocul” lor dar gata, până aici, de acum m-am “trezit” nu voi mai fi eu cel naiv.
P.S. to all “ze bitches”.
Într-un articol din New York Times, este criticat sistemul nostru medical precum şi povestea tragică a unei familii care suferă din cauza neglijenţei medicilor. Mi-a atras atenţa articolul acesta pentru că şi mama a fost în spital şi fără mită nu ar fi fost tratată, nu i-ar fi fost dată atenţia de care avea nevoie, este foarte trist ceea ce se întâmplă în sistemul nostru sanitar.
Vreau să-mi cer scuze, eu sunt cu capul în nori mai tot timpul, uneori îmi lipseşte sensul orientări, nu ştiu nici pe ce planetă trăiesc câteodată, dar asta e! În acest mic post îmi cer scuze tuturor oamenilor care m-au întrebat pe stradă de vreo adresă sau unde găsesc vreun loc. Sper ca pe viitor să nu îi mai îndrum greşit, cred că va trebui să-mi fac un semn, o insignă, o chestie care să-i anunţe pe oamenii că dau direcţii proaste.
Aşa că sorry tuturor!
Încep să simt astenia de primăvară, mă simt slăbit, îmi piere cheful de orice.
De ce presimt în viitor o depresie ?
Doresc un 1 martie fericit tuturor femeilor care îmi citesc blogul, e o zi superbă, plimbaţi-vă prin Herăstrău, mergeţi cu bicicleta, exersaţi kiwido, orice numai să ieşiţi din casă pe o zi aşa frumoasă.
Un nou sezon de “apropouri” cu Andi Moisescu azi la ora 14 pe pro tv.
Un post cu două titluri?!
Oui!
Abia am terminat cana cu ceai verde, mă simt obosit, tusea continuă, e deja a treia săptămână de când o am, după muntele de pastile nu văd nici o ameliorarea, e clar am un extraterestru care locuieşte în gât şi nu-mi dă pace!
“Slumdog Millionaire” nu se mai oprea din luat premii Oscar, impresionant, nu mă aşteptam nici la Sean Penn să câştige, bravo lui. Acum vreau să mă uit la filmul “Milk”, cu Oscarul de cel mai bun scenariu, se arată promiţător.
Fac noapte albă , sorb încet din ceaşca de cafea, punga de floricele o am pregătită… Doar o dată pe an e decernarea premiilor oscar ce naiba!
Nu ştiu de ce hbo anul acesta nu s-a lăudat ca anul trecut, cu săptămânii înainte, că vor transmite “în premieră şi exclusivitate” .
A “răcit” gâtul meu, bine… medicul ia spus altfel dar e imposibil de descifrat scrisul, parcă scrie codat, de ce toţi medicii scriu aşa de urât?
Yoy!… am o groază de pastile de luat, un mic munte.
